FlorinVersuri

Aseară-am vrut să-mi plimb tăcerea pe un drum,
Să fiu doar eu cu ea, să stăm de vorbă,
Am regăsit-o-n pozele dintr-un album
Și mi-a deschis tăcut, purtând o robă.

Am încercat ca pe-o regină s-o invit,
I-am spus că-i lună plină, c-o să-i placă,
Că o așteaptă Carul Mare pregătit,
Dar ea a început, vorbind, să tacă.

Am luat un scaun vechi, spunându-i c-o aștept,
Găbit trecuse pragu-ntr-o oglindă,
Iar ochiul meu cel stâng tăcea cu ochiu-i drept,
Când ceilalți doi, privind, stăteau la pândă.

Și din tăceri s-a spart peretele fragil
Din cioburi, s-a ascuns, apoi, îndată
În discurile prăfuite de vinil
Și-atunci am auzit un glas de fată.

Mi-a spus o nepoveste dintr-un vârf de ac,
Că din tăcere vin și-n ea merg toate
Și din povestea ei am început să tac
Dansând cu ea în ritmuri spiralate.