FlorinVersuri

Am pus de câțiva ani o grabă-ntr-un sertar,
I-am dat o pernă moale să se-așeze
Și trec, de-atunci, s-o văd din ce în ce mai rar,
O las în felul ei să mediteze.

Pe-o insulă în largul meu eu am plecat
Și torn din gândul meu peste caiete
Și-acum, din versul meu păstrat nediluat
Eu vă servesc la mese, pe-ndelete.

Aveam un cuc, într-un pendul, pus pe cântat
Și l-am lăsat să zboare din perete,
A luat creionul timpului când a plecat
De ieri, prin crengi, e pictor de portrete.

În încălțări mi-am pus pământ să crească crini,
Mai am în pod o singură pereche
Și merg desculț ca vântul, singur, prin grădini,
Poate veniți, să deschid poarta veche.

Din când în când, dar rar, aud cum încă trec,
Vecini care-mi aruncă o privire,
Eu scot un dop să curgă-n vorbe vinul sec
Și înnoptăm în câte-o amintire.