FlorinVersuri

Am văzut uitarea cum își țese
Firul ei din zilele de ieri,
Cum răsar tăceri din drumuri șterse,
Fără dimineți și fără seri.

Și pe pânza clipei, nevăzute,
Sus, în cer, pe aripi de ploieri,
Am văzut doi maci răniți în lupte,
Îngrijiți de două primăveri.

Am văzut cum timpul se măsoară,
În povești pășind încet pe-un gând,
Ca un acrobat mergând pe-o sfoară,
Între-a fost cândva și până când.

Am văzut culori făcând cu mâna
Unei toamne rătăcite-n flori,
Frunzelor care vorbesc întruna,
Semn să tacă le-a dat uneori.

Am văzut corăbii scufundate
În paharul mărilor cu vin,
Rochii care-au fost cândva purtate
De un cer cu nori răzleți, senin.

Am văzut apoi că niciodată
Râul nu se-ntoarce spre izvor,
Ca o apă veșnic tulburată,
Ca un suflet amețit de dor.