Versuri și Reversuri

Te-am văzut ieri într-un fir de iarbă cosită, cum te sprijineai cu mâinile de marginile paiului rămas singur, te înălțai pe vârfuri din trupul lui gol, să prinzi un puf de păpădie plecat într-un dans risipit pe valuri de vânt,

m-a trezit din somn strigătul tău și atunci l-am chemat, făcându-i semn cu mâna să se întoarcă, am luat o rază care atârna de lună, am desenat cu ea drumul înapoi și ți l-am adus la picioare,

M-am înălțat pe genunchi să ajung cu el până la tine, m-ai amețit cu buzele tale, suflând peste mine, rugându-mă între verde și galben să cânt, făcându-mi cu mâna de pe țărmul celeilalte jumătăți de cuvânt.

Nu ți-am mai spus, dar eu mergeam în visul meu să dau de veste că e timpul să strângă iarba cosită, în depărtări se pregătea de ploaie, semințele se uitau după stropi să se cunune, ca un beduin în așteptarea unui pic de apă.