Versuri și Reversuri

Era noapte, în noaptea de-afară,
Stele mici uitate pe cer,
Ca-ntr-un cufăr o veche vioară
Tăinuiau al lumii mister.

Albul trupului tău, ca un far,
Peste mări să alerg m-a chemat,
Evadând ca un tril de canar
Dintr-o lume cu zbor ferecat.

Prin ferestre treceau ca-ntr-un joc
Umbre moi și lumini selenare,
Rătăceam într-un secol baroc
Fără hărți și fără sonare.

Fruntea mea al tău umăr visa,
Brațul tău îmi părea derdeluș,
Între cer și pământ se valsa
Pe un ritm efemer de arcuș.

Era noapte, o noapte de vară,
Când fluturii dorm printre flori,
Când visele parcă-s de ceară,
Topindu-se toate în zori.

Neștiuți ca două amnare,
Am aprins pământul din noi,
Pentru o vreme, în noaptea cea mare,
Ai iubirii doi ultimi eroi.