
Sunt eu, mai tânăr cu un sfert de veac,
Și am pe masă două cupe pline.
Lunea sunt rege, marțea sunt sărac,
Iar miercuri îngrijesc un mărăcine.
Așa sunt eu, n-am preț, nu mă-ntreba,
Mi-ajunge ochiul drept să văd cum zboară
Tot ce-am purtat pe umeri ieri, cândva.
Acum doar pescuiesc în călimară.
Mă mai gândesc la tine uneori,
Joia țin post de știri, le trag pe sfoară,
Vineri mă odihnesc, că am erori,
Sâmbăta iau bilet și plec din țară.
Nu mă abat din obiceiul meu,
Cu vorba când mă duci, cobor la prima,
Și cred în Dumnezeu, dar sunt ateu,
Iar din idei, mult îmi place scrima.
Duminica mă-ntorc din rătăciri
Și beau un vin din Cana Galileii,
Cu regi, cu împărați, să nu te miri,
Și-l văd pe Daniel dormind cu leii.
Iar pe final o iau de la-nceput,
Nu am discipoli, nimeni nu-mi urmează,
Când lumea doarme, eu atunci mă lupt,
Cu sfertul meu rămas nu se rimează.
Lasă un comentariu